Archive for May 2012

El blogare pezur del mun

12.5.12 § 1 commentarius

Cosài, n’amaic mai blogare a declarat de recènt ca jal è « el blogare pezur del mun » devoit a cal ca nun a postat nògla pe doje jèdme. Jèu lo recusài complait. O jèu san de clar el blogare pezur del mun, devoit a cal ca nun postài nògla despòi decèmbro, lanaica. Nun ai a avoit mult de blogar.

Peraltro, sebèn ca jèu n’aja nògla d’interesant a dair, chisài ai na caosa interesant en çal jèu lo pòs dair. Çò jè jal ca vojaltrei lezaitei acà — la lènga se daiç el dravean. Çalei d’èntra voi chi avaitei boane memòrie potratei nè recordarvo sa mai blog precedent. Jèu l’ai modificat bèn despòi.

El dravean jè na lènga romànica — d’evident — favlata antel zoi-zàpad del ch’è l’Òngrea en univers nòstro, jèntro Lac Pelsun e la Drava. Jèu maçnài ca jala av cènc annei ao bein çò adura, potèstro o paoc mai. Man recòrd ca jèu l’ai comensata durant el praim an mai al’unitversitat : le motivaseunei maje principale jara n’amurèt pel dalmasun veglot e n’envaja de crajar na lènga romànica bèn faça. Le lènge romàniche reçaip raje crítiche antela comunitat conlang : jale san criticate comu nojante ao banalei. Çalei ca cognusç mult dela filològea romànica – jèu me setài roi de maçnarme comu filologista – soal deriderle a caosa de soi manc de probaveltat : paochei capèsc comu complecata jè l’evoluseun stúrica dela famègla romànica.

Adunc, a mai la verisimilitúden jè fòrt important. Comu na varietat dela periférea, jala varda mult arcaïsmei perdoitei antele lènge del « còrd romànic » — j.j. français, catalan, taglan — de manèra fonològica e morfosintàctica. Pe esamplo, la leniseun intervocàlica jè assènta, e lei nomei ambizènerei san bèn mai frecoant ca en taglan ao spagnol vedran. Le caose noave san partazate cu le altre varietatei dela periférea, comu romanèsc, taglan del zoi e el veglot : la scàmbea del sistema bicasual romànic alei pluralei vocàlichei jè n’esemplo boan acà. Cèrtei, ai av multe inovaseunei specífiche ala lènga, comu l’/ɔ/ paragog, e la metafonesi trelusa antele furme vèrbalei.

De recènt, pòi d’acherait na còpea del tesi « The Linguistic Unity of Northern Italy and Rhaetia » (Hull, 1982), jèu ai soloit revisar la stúrea fonològica e alcoinei aspectei del gramàtica, en façant el dravean mai comu lei veçainei soi mai praçainei. San del’opineun ca’l latàn de Panògna setà plaça en o continuum cu lei latainei de Raetia, Noricum, Illiria e çò ca daiç Hull « Padànea » — o tèrm gloreus prestat malgratamènt sa naseunalistei de carater mai dubitavlo — e cosài el dravean mai jè de ressemblat açò : n’isola romànica en o mar de barbarei, favlanei zarman, sclavan e ongran.

Adunc sai. Sebèn jèu n’avis nògla de dair acà, nun foi osos.